Wiedereinweihung Klosterkirche Schäßburg, 28. Mai 2022



Einweihung durch Bischofsvikar Dr. Daniel Zikeli, Pfarrer Johannes Halmen und Bischof Reinhart Guib (v.l.n.r.)




Posaunenchor und Kirchenchor Schäßburg




Pfarrer der Ökumene: 
Johannes Halmen
Cosmin Boian (orthodox)
Adrian Dobre (orthodox)
Dr. Ágoston Ferencz (röm.-kath.)
Ciprian Dărăban (griechisch-kath.)
Jenei László-Csaba (unitarisch)
Angelika Beer (Malmkrog)
Dr. Daniel Zikeli

Dr. Hans Bruno Fröhlich

(v.l.n.r.)




Predigt – Exaudi – Luk. 19,1-10 (II)
Bischof Reinhart Guib

„Und Jesus ging nach Jericho hinein und zog hindurch. Und siehe, da war ein Mann mit Namen Zachäus, der war ein Oberer der Zöllner und war reich. Und er begehrte,  Jesus zu sehen, wer er wäre, und konnte es nicht wegen der Menge;  denn er war klein von Gestalt. Und er lief voraus und stieg auf einen Maulbeerbaum, um ihn zu sehen;      denn dort sollte er durchkommen. Und als Jesus an die Stelle kam, sah er auf und sprach zu ihm: Zachäus, steig eilend herunter; denn ich muss heute in deinem Haus einkehren. Und er stieg eilend herunter und nahm ihn auf mit Freuden. Als sie das sahen, murrten sie alle und sprachen: Bei einem Sünder ist er eingekehrt. Zachäus aber trat vor den Herrn und sprach: Siehe, Herr, die Hälfte von meinem Besitz gebe ich den Armen, und wenn ich jemanden betrogen habe, so gebe ich es vierfach zurück.  Jesus aber sprach zu ihm: Heute ist diesem Hause Heil widerfahren, denn auch er ist Abrahams Sohn. Denn der Menschensohn ist gekommen,  zu suchen und  selig zu machen, was verloren ist.“

Hochverehrte Vertreter des Staates, Kreises und der Stadt! Geschätzte Vertreter des DFDR, DFDS und DFD Schäßburg! Verehrte Exzellenzen! Geehrte Organisatoren der Dt.Kulturtage! Hochlöbliche Kirchenleitung! Ehrwürdige Pfarrerschaft! Werte Partner, Freunde und Gäste von nah und fern! Leiv Schiessburjer! Liebe Festgemeinde!

Das Leben ist ein Unterwegs-sein. Das haben wir selber bisher im eigenen Leben, wie in der Geschichte unseres Volkes und unserer Gemeinden, auch in Schäßburg, besonders nach 1990, erlebt. Das gleiche bezeugt auch die Bibel an vielen Stellen. Die Frage ist nur, wohin sind wir unterwegs? 
Dies Wochenende haben sich viele auf den Weg gemacht zu den traditionellen Deutschen Kulturtagen in Schäßburg, zu dem Gedenken der 500 Jahre Bergschule. An diesem Morgen ganz besonders in die schön hergerichtete Klosterkirche. Das ist ein guter Weg.  
Der Weg zur Kirche lässt uns unsere Gleichgültigkeit und unseren Beobachtungsposten verlassen. Der Weg zur Kirche will uns öffnen für den Weg und die Begegnung mit Jesus. 
Aus der bekannten Geschichte vom Zöllner Zachäus vernahmen wir wie das Verlassen des Beobachterpostens und die Begegnung mit Jesus sein Leben verändert. 
Zunächst ist da das Verlangen „zu sehen“. Zachäus ist neugierig auf Jesus, denn er hat so viel von ihm gehört. Er möchte ihn sehen. Es ist schön, dass heute die Neugierde viele angetrieben hat zu sehen - die Klosterkirche die in neuem Glanze erstrahlt, geschmückt wie eine Braut für ihren Bräutigam, auch einander zu sehen. Vor 3 Jahren kamen wir hier bei den dt.Kulturtagen zusammen um das Erklingen der restaurierten Rieger-Orgel wieder zu hören. Heute nun kommt das Sehen mit dem Hören zusammen. Dieses neugierige Sehen und Hören ist förderlich. Es bringt uns nahe zu dem Eigentlichen – zur Begegnung mit Jesus. Und der Herr brennt gerade darauf uns zu begegnen, wie einst dem Zachäus.



Aber bis es dazu kam mussten einige Hindernisse bewältigt werden. Bei Zachäus war es „die Menge“ die sich drängte und seine „kleine Gestalt“. 
Die Hindernisse die sich uns in den Weg stellen sind die „Menge“ der Sorgen um die Zukunft von uns selbst, unserer Gemeinde, unserer Kirche, des vereinten Europas, nun auch im Angesicht des bald 100 Tage dauernden Krieges in der Ukraine. Aber auch das kleiner werden, bedingt durch das zunehmende Alter und die Gebrechlichkeit, die sozialen, politischen und finanziellen Krisen die auch in unserem Umkreis und uns selbst zusetzen und uns unsicher machen, und nicht zuletzt unser „Klein sein“ – im Glauben, im Vertrauen, in der Kraft, in der Hoffnung. All das sind Hindernisse. Die Schäßburger Kirchengemeinde versucht auf ihre Art diesen Hindernissen entgegenzusteuern mit der Wiederrestaurierung der Klosterkirche und mit ihrer Devise „wenn schon dann geordnet kleiner werden“.
Auch bei Zachäus haben die Hindernisse nicht zur Resignation und Verzweiflung geführt, sondern er wurde gerade kreativ. Er stieg auf einen Maulbeerbaum!
Liebe Brüder und Schwestern, ein jeder brauchen wir unseren Maulbeerbaum. Den wünsche ich euch.
Der Maulbeerbaum steht sinnbildlich für die Kreativität und Phantasie, Engagement und Durchhaltekraft, Fleiß und Zähigkeit um etwas zu erreichen, ja die Sicht auf Jesus zu ermöglichen. Dahingehend hat der Stadtpfarrer mitsamt dem Presbyterium,der Gemeindevertretung und der Kirchengemeinde und mit der Unterstützung von vielen beherzten Partnern und Freunden aus Rumänien, Deutschland und Österreich, die heute dabei sind, ein Beispiel gegeben. Sie haben aus der immer weniger ansehlichen Kirche ein schmuckes Gotteshaus gemacht, aus einer reparaturbedürftigen Stätte einen Ort geschaffen wo die evangelische und ökumenische Gemeinschaft, Einheimische und Reisende gerne zusammenkommen, wo das Klagelied durch das Gotteslob ersetzt wird. Wo ein Wille ist, da ist ein Weg. Das gilt nicht nur für die Kirche, sondern auch für unser Leben, in dem wir für Jesus den Weg bereiten können, damit er kommt und uns froh und heil macht.
Das Wunder passiert. Jesus zieht ins Haus des Zachäus ein. Das ist auch unser sehnlichster Wunsch für die Klosterkirche in Schäßburg. Gottes Geist möge hier die Gemeinde die sich heute und in Zukunft versammelt ergreifen und der Begleitung und Bewahrung unseres Herrn auf dem Weg durchs Leben vergewissern. Von dem neuen Altartisch aus die Gemeinde gewiss machen, der Herr ist nahe und will ihr Anteil geben an seinen Heilsgaben. Aber auch in unsere Häuser und Herzen will Jesus Christus einziehen. Er sucht Brüder und Schwestern, die aus der Rolle des entfernten Beobachters in die des empfänglichen Weggefährten wechseln. Halten wir uns nicht zurück. Auch wir heute brauchen das mutmachende Wort, die heilsame Begegnung mit Jesus Christus. Das geschieht in seinem Wort, in seinem Abendmahl, im Gebet, in seiner Liebe, in der Gemeinschaft, in der Bereitschaft unser Leben mit ihm und untereinander zu teilen. 
Dies Teilen bleibt nicht ohne Wirkung. Zachäus gibt ab was er zuviel hat und macht Unrecht wieder gut. Hab und Gut sind nicht mehr das Wichtigste in seinem Leben. Er erkennt den Reichtum der Gemeinschaft und die Freude des Teilens. Das sind Werte die auch bei uns Siebenbürger Sachsen, Evangelische hoch gehalten werden. Allzu leicht aber verletzen, enttäuschen und werden wir schuldig aneinander. Den Zugang zueinander wieder herstellen geht nur über Schuldbekenntnis, Versöhnungsbereitschaft und Vergebung, Wiedergutmachung, Solidarität und Friedfertigkeit. 
Dass Jesus uns ansieht, uns anspricht, zu uns kommt und Gemeinschaft mit uns pflegt gibt uns Grund unser Leben, unsere Beziehungen, unsere Gemeinschaft und unsere Zukunft immer neu zu bedenken, ja unsere Weg-Richtung zu ändern, um auf dem Weg mit Jesus zu bleiben.  
„Heute ist diesem Hause Heil widerfahren“ galt dem Zachäus und steht als Verheißung auch über uns. Diese Kirche ist heil geworden. Mit der Kirche seid auch ihr, Schäßburger im Herzen ein Stück heiler. So wie heute, so auch morgen darf diese Kirche und wir in ihr, unsere Häuser und wir in ihnen, unsere Herzen voll von Freude und Frieden, Glück und Erfüllung, mit einem Wort „Heil“ erfahren. Aus verlorenen werden gerettete Menschen, aus geschlossenen werden offene und aufgesuchte Kirchen, aus Klage wird Lob, aus Trauer wird Freude.  
Liebe Festgemeinde! Das Leben ist ein Unterwegs-sein. Wir kommen im Leben erst dann weiter wenn wir den Beobachterposten aufgeben und uns implizieren, offen sind, aufeinander und besonders auf Jesus und die Begegnung mit Jesus zugehen. Diese Begegnung ist uns heute geschenkt über das Wieder-Sehen und Sich-finden, die gelungene Restaurierung, das Gemeinschaft pflegen mit seinem Wort in der Mitte. Mit dem Herrn im Herzen können wir getrost die Chancen wahrnehmen uns wie Zachäus zu verändern. Wir bleiben was wir sind nur wenn wir uns verändern.
So bleiben wir auf dem Weg des Heils und gehen der Zukunft, die Gott gehört, vertrauensvoll entgegen. 
Dazu möge er uns seinen Segen schenken. 
Amen.  

Prea cucernici preoți, înalți reprezentanți ai autorităților naționale, județene și locale, stimați arhitecți și constructori,  dragi organizatori ai zilelor culturii germane la Sighisoara, iubiți frați și surori întru Hristos!
In această lume și viață suntem cu toții drumeți. Acest adevăr reiese și din Sf. Scriptură. Astăzi am poposit în drumeția noastră la biserica mânăstirii din Sighișoara. Mersul la biserică este întotdeauna un lucru bun.
Astfel lăsăm în urmă starea de spectator și devenim deschiși pentru calea și întâlnirea cu Isus, Mântuitorul. 
Evanghelia de astăzi din Luca capitolul 19 n-il dă ca exemplu pe Zacheu, care în urma întâlnirii cu Isus și-a schimbat viata.  Intâi de toate el este curios să-l vadă pe Isus. Și noi am venit curioși să vedem cum arată biserica mânăstirii după renovare, cum arată această mireasă pentru mirele ei și astfel am venit la slujba religioasă, la Isus. Iar Domnul ne asteaptă cu brațele deschise. 
Pentru aceasta Zacheu trebuia să-și facă cale, ca sa treacă de mulțime și să compenseze cumva statura lui mică. Noi la rândul nostru trebuie să trecem de obstacolele care sunt mulțimea de griji pentru viitorul nostru în aceste vremuri de grea încercare prin războiul din Ucraina,să trecem de nr. tot mai mic al bisericii, al comunității noastre și să trecem deasemenea de puterea, credința, nădejdea noastră mică. 
Zacheu n-a deznădăjduit ci a devenit creativ. Sa suit pe un dud. Fiecare avem nevoie de dudul nostru. Dudul devine astfel simbolul pentru creativitate și fantezie, angajament și hărnicie, rezistența pentru a izbuti în viată și a ajunge aproape de Isus, Domnul. Si se poate. Protopopul Frohlich împreună cu prezbiteriul și comunitatea evanghelică și cu  sprijinul multor parteneri din țară și străniătate au izbutit să facă dintr-un lăcaș în degradare unul de care vă puteți cinsti, dintr-un loc închis unul deschis și căutat de vizitatori și îndeosebi de comunitatea evanghelică și suflarea ecumenică din oraș, unde bocetele fac loc preamăririi.  Dacă putem înfrumuseți biserica astfel, să pregatim și sufletele noastre prețioase pentru Isus. Minunea se întâmplă. Isus a intrat în casa lui Zacheu. Mântuitorul dorește să intre și în casa aceasta renovată, lui spre mărire, să intre și  în casele și sufletele noastre, cu al său cuvânt, iubire, comuniune și vointă de a-l include in viata noastră. Zacheu răspunde cu schimbarea vieții lui și în relație cu semenii. Findcă Hristos ne vede, ne vorbește, vine la noi și menține comuniunea cu noi avem toate motivele să ne iertăm, să ne schimbăm viața, spre mântuirea noastră. 
“Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta.” Această mântuire vrea sa-și facă loc și in biserica aceasta, și în relațiile noastre interumane. Așa pătrunde bucuria, pacea, fericirea și împli-nirea în viața noastră. Oamenii rătăciți devin salvați, biserica închisă devine deschisă și căutată, tristețea face loc bucuriei.
In această lume și viată suntem drumeți – am spus la început. Totodată progresăm pe calea noastră, când devenim din spectatori implicatori, deschiși, căutători de comuniune cu semenii noștri și cu Domnul. Întalnirea cu Isus ne este dăruită astăzi prin revederea și regăsirea voastră, prin renovarea reușită, prin ascultarea cuvântului dumnezeiesc, care din nou răsună aici și prin comuniunea cu El.
Cu Domnul în suflet să percepem cu încredere oportunitățile de a ne schimba precum Zacheu. Astfel asemeni lui să rămânem pe calea mântuirii și să ne îndreptăm spre viitorul lui D-zeu.
Așa să ne binecuvânteze Domnul.
Amin. 



Pfarrer der Schäßburger Schwesterkirchen beim Segen





Nach dem Gottesdienst Dr. Paul Jürgen Porr, Landesvorsitzender des Forums und Stadtpfarrer Dr. Hans Bruno Fröhlich



___________
 



Kurzbericht von Frau Architektin Aurora Târşoagă

Aurora TÂRȘOAGĂ, arhitect inginer             Alexandru Ioan SPATARIU, arhitect
Biserica Evanghelică, Biserica fostei Mânăstiri dominicane din Sighișoara, zisă Biserica Mânăstirii 
în prezent

SCURT ISTORIC ȘI ETAPE EVOLUTIVE ALE EDIFICIULUI


Detaliu – element de piatră de pe fațada de Vest (©AAHA Foto&Film 2021)

Biserica fostei Mănăstiri dominicane este amplasată în interiorul fortificațiilor medievale, în Orașul de Sus, în partea de nord est a platoului de la baza Dealului Școlii, în vecinătatea Turnului Fierarilor și a Turnului cu Ceas, cea mai importantă poartă de acces în oraș. Biserica domină actuala Piață a Muzeului, care este principalul spațiu pietonal al cetății medievale a Sighișoarei, unul din cele mai bine păstrate ansambluri urbane istorice de acest fel din Europa. 
De-a lungul istoriei, fosta Mânăstire și zona din jurul ei au suferit transformări majore, imaginea de astăzi a bisericii fiind rezultatul mai multor transformări. Pe baza cercetărilor s-au putut identifica șase etape de construire / transformare a bisericii. 

Fazele de construcție ale Bisericii fostei Mănăstiri dominicane
O parte a etapelor de evoluţie a bisericii fostei mănăstiri dominicane pot fi stabilite pe baza inscripţiilor din biserică, altele pe baza izvoarelor scrise păstrate, precum și cercetările arheologice efectuate în cetate de-a lungul timpului. În planul anexat sunt marcate toate etapele evolutive ale Mânăstirii dominicane, putându-se distinge elementele rămase la momentul acesta.



Plan de ansamblu - Etape în evoluția construcției (©Credo Design)


Legenda tunelului ce leagă biserica de Turnul Fierarilor
Exista presupunerea că între așezământul mănăstiresc și turnul vecin – turnul Fierarilor – a existat o legătură subterană realizată prin intermediul unui tunel a cărui existență este presupusă și de cercetările geotehnice recente. Una dintre planșele de analiză ale studiului geotehnic și geoelectric confirmă  legenda tunelului ce lega biserica de Turnul Fierarilor. Tradiția orală a conservat faptul că aici a existat un tunel de scăpare din încercuire. ”Tunelul ar fi pornit din sacristia bisericii spre exterior, spre turnul Fierarilor care are mai multe etaje, coborând până la nivelul de călcare din exteriorul cetății”. Cercetarea și descoperirea acestui tunel se va realiza în altă etapă.


Imagine geoelectrică comparativă SEV-PN pe aleea dintre altarul Bisericii și Turnul Fierarilor (©Mihai Mafteiu din Studiu Geotehnic și Geoelectric)


Arhitectura și componentele valoroase ale bisericii
Din punct de vedere spațial biserica este de tip hală cu trei nave și cor decroșat spre est. Spre vest biserica este lipsită de accente verticale (turnuri). Deasupra corului este ridicat un lanternou din tablă de factură barocă. Deși construcția este orientată pe direcție est-vest, axul corului prezintă o sensibilă deviere înspre nord (circa 3˚) fapt întâlnit frecvent în cazul construcțiilor religioase medievale, rezultate din suprapunerea unor faze diferite de edificare. 
La nivelul elementelor decorative și de limbaj arhitectural se regăsesc două stiluri dominante, aferente perioadelor principale de edificare a bisericii: 
- stilul gotic observabil în special la nivelul planimetriei bisericii, la șarpanta de lemn de deasupra navei și cel mai evident la ancadramentele ferestrelor înalte de pe laturile de Vest, Sud și Est ale bisericii;
- stilul baroc observabil în special la șarpanta corului, la elementele decorative din altar, ușile principale de acces în navă, portalul de acces de pe latura vestică, retablul, baldachinul și orga mare din interior. 
Se mai regăsesc și alte elemente punctuale specifice altor stiluri și perioade diferite cum ar fi ancadramentele interioare din piatră ale ușii de acces în sacristie și ușa laterală de acces în navă ce sunt de factură renascentistă sau ferestrele anexelor de pe latura de nord a bisericii ce au preluat un limbaj neogotic.
Elementele valoroase ale bisericii, pe care s-a concentrat efortul proiectului de consolidare, restaurare și conservare au fost:
- Componentele artistice din piatră, aflate la exterior, respectiv ancadramentele gotice ale ferestrelor, ancadramentele ușilor de acces în navă, acoperirile contraforților și a arcelor batante de pe latura sudică, iar în timpul execuției au fost descoperite nervurile ceramice ale unui fragment de boltă al fostului claustru mânăstiresc, pe fațada de nord.
- Panourile de vitraliu ale ferestrelor gotice care au fost foarte degradate și au necesitat completare și o revizuire majoră. Detalierea intervenției a fost menționată în jurnalul de șantier de specialitate;
- Zidăria și paramentul, afectate foarte mult de infiltrații și de efectul de îngheț dezgheț. Un aspect important al restaurării fațadei l-a constituit restaurarea și conservarea fragmentului de pictură murală rămas la partea superioară a fațadei sudice a navei. Pe fațada de nord s-a intervenit major cu tencuieli pe bază de ciment, stratul original fiind inexistent.
- Șarpanta istorică, conservată foarte bine, cea de deasupra navei fiind de factură gotică, iar cea de deasupra corului fiind de tip baroc. Protecția acestor elemente valoroase a presupus  realizarea unor lucrări suplimentare care să asigure protecția, conservarea și rezistența în timp a acestora. Aceste lucrări au presupus: eliminarea infiltrațiilor prin reparația învelitorii/ înlocuirea țiglei și a sistemului de colectare a apelor pluviale, hidroizolația, trotuarul de protecție și sistemul de tencuieli respirante de asanare, consolidarea și rețeserea zidăriei precum și aplicarea sistemelor integrate de protecție la incendiu.


STADIUL  FIZIC  AL  BISERICII  ÎNAINTE  DE  DEMARAREA  PROIECTULUI  DE  RESTAURARE

Biserica în anul 2017 se afla într-o stare avansată de degradare datorată în primul rând infiltrării apelor în interiorul zidăriei și componentelor artistice. Îmbătrânirea materialelor, efectul de îngheț dezgheț și intervențiile ulterioare cu materiale incompatibile au afectat iremediabil zone ample ale fațadei și zidăriei precum și șarpanta și învelitoarea, producând ca efect secundar atacuri biologice în elementele sensibile (lemnul șarpantei, solzii de țiglă) și expulzarea tencuielilor și zidăriei cele mai afectate. Din cauza umezelii din zidărie climatul interior nu mai era propice conservării componentelor artistice și favoriza igrasia spațiului cu afecte dăunătoare inclusiv asupra sănătății umane. S-au luat măsuri provizorii de decapare a tencuielii exterioare la partea inferioară a paramentului, pentru a reduce umezeala din ziduri însă această măsură, pe lângă faptul că era inestetică, permitea spălarea mortarului dintre blocurile de piatră sau cărămidă ale zidăriei și putea afecta structural biserica dacă această intervenție mai continua.
Ferestrele gotice au fost puternic afectate de trecerea timpului și îmbătrânirea materialelor, iar intervențiile de reparații realizate de-a lungul timpului au fragilizat și mai mult structura și au afectat iremediabil etanșeitatea acestora punând în pericol interiorul bisericii.
Zidăria, afectată puternic de infiltrații, avea fisuri structurale majore în zonele de intersecție a zidăriilor din diferite etape ale bisericii. Infiltrațiile anterioare din fosta fântână din dreptul sacristiei au determinat tasarea terenului și fisurarea până la baza fundației (aflată peste 5m adâncime) zidului acesteia. 



(©Credo Design 2017)


Beneficiarul (Parohia Evanghelică C.A. din Sighișoara) a încercat în perioada 2013 – 2014 obținerea de fonduri nerambursabile pentru lucrările de consolidare și restaurare ale bisericii, dar demersul nu a reușit. În anul 2017 a apelat la echipa noastră pentru a stabili măsurile urgente ce trebuiau întreprinse, bazându-se financiar strict pe economiile Parohiei și evident din sponsorizări. Principala solicitare ținea de refacerea/ restaurare vitraliilor, însă acestea nu se puteau realiza fără consolidare punctuală, fără refacerea parțială și restaurarea ancadramentelor din piatră, fără oprirea infiltrațiilor și a umezelii din zidărie.
În acest context, condiționați de buget, s-a stabilit să se realizeze doar lucrările urgente de restaurare și protecție la exterior, respectiv consolidarea și reparația zidăriei și tencuielilor exterioare, restaurarea picturii murale, restaurarea și completarea ancadramentelor de piatră și a capacelor de pe contraforți, restaurarea vitraliilor și montarea plaselor de protecție, reparația și înlocuirea parțială a  învelitorii (inițial) și consolidarea-conservarea șarpantei istorice, realizarea lucrărilor de instalații de protecție la incendiu, paratrăsnet și refacerea instalației electrice de la nivelul șarpantei.
Pentru conservarea în timp a zidăriei și climatului interior s-a ales soluția realizării sistemului integrat de tencuială respirantă de asanare hidroizolație și trotuar de protecție îngropat.

EVOLUȚIA ȘANTIERULUI
După etapele de cercetare, proiectare, avizare și autorizare a lucrărilor solicitate s-a început execuția cu montarea schelei, cercetarea paramentului, a decopertării parțiale a tencuielii exterioare pentru identificarea tuturor degradărilor zidăriei, urmate de lucrările la componentele principale ale bisericii:

Componentele de piatră
Primele elemente asupra cărora s-a intervenit au fost ancadramentele gotice din piatră. După demontarea plaselor de protecție, decopertarea atentă a zonei perimetrale a ancadramentelor și a panourilor vechi de sticlă s-a realizat o primă curățare mecanică și chimică a elementelor de piatră. S-au identificat deplasări ale pieselor din piatră de pe poziția originală, ca urmare fie a deplasărilor fundației, fie din cauza pierderii legăturilor (pene din lemn) dintre piesele de piatră, precum și lipsa unor elemente importante ale ancadramentelor din piatră. S-a continuat cu refacerea volumetrică, prin două procedee clasice:
- Taselare - completarea elementelor lipsă prin replicarea unora identice din piatră de textură și culoare apropiată;
- Chituire și completare cu piese din similipiatră - remodelarea elementului original prin adăugarea unui mortar special ce conține praf de piatră și pigmenți, astfel încât replicarea să fie cât mai exactă, foarte asemănătoare design-ului, texturii și a nuanței piesei originale. 
A fost nevoie de refacerea unor elemente decorative pentru care nu existau documente fotografice de arhivă. Pentru aceasta s-au făcut șabloane pe șantier și s-a mers cu modele realizate din aproape în aproape cu  artistul/restaurator pietrar până la găsirea formei și limbajului optim. Cele mai dificile elemente au fost menourile ferestrei din axul altarului și elementele florale ale portalului de vest ce au necesitat cercetarea elementelor și temelor folosite la biserici asemănătoare.


Detaliu – componente de piatră de pe fațada de Vest (©AAHA Rotofilm 2021)


Vitraliile
După demontarea ferestrelor și transportarea lor la atelierul restauratorului a început sarcina dificilă de recuperare a sticlelor originale ce se puteau refolosi. S-au tăiat sticle noi la dimensiunile celor originale dintr-o sticlă realizată manual care trebuia să aibe obligatoriu aceiași grosime de 2mm ca cea originală. Sticlele s-au montat într-o rețea nouă de plumb de profil H obținându-se panouri care să se potrivească perfect în ancadramentele de piatră restaurate. Zona menourilor a fost realizată cu sticlă rotundă de tip Butzen sau ”picior de pahar”. S-a ales varianta tipică de montaj pentru vitraliile realizate la catedralele din jumătatea de nord a Europei, respectiv montajul încastrat în ancadramentul de piatră și sigilat prin chituire – în acest caz s-a preferat un mortar hidraulic performant în locul mortarului de var amestecat cu păr de cal ce se folosește în mod tradițional, dar care nu are rezistență în timp și este dificil de procurat în sec XXI. Pentru a asigura planeitatea panourilor de vitraliu și rezistența lor în timp s-au adăugat câteva elemente noi la fiecare fereastră, respectiv armături orizontale și șuruburi de strângere turnate în alamă, precum și niște guri de ventilare din tablă de alamă perforată, iar la baza ferestrelor s-au montat niște șorțuri și jgheaburi realizate din tablă de plumb care să colecteze condensul ce se acumulează pe partea interioară a ferestrelor și care să-l evacueze în exterior. S-a păstrat ca martor la fereastra din axul altarului sticla ce poartă semnătura sticlarului din sec. al XIX-lea – ”Johan Schmidt”.


Detaliu – Ferestre cu vitralii de pe fațada de Sud (©AAHA Foto&Film 2021)


Fragmentul de pictură murală de pe fațada de sud
După un început anevoios, s-a realizat la finele ultimului an de execuție intervenția de consolidare, curățare și conservare a ultimelor straturi picturale rămase pe exteriorul bisericii. Această componentă era în foarte mare pericol de pierdere iremediabilă din cauza degradărilor determinate de infiltrația apelor pluviale de la cornișă și efectul de îngheț dezgheț ce a expulzat încontinuu finisajul tencuielii exterioare. 
Un alt pericol major l-a reprezentat starea precară a părții superioare a zidăriei cornișei, care, în multe locuri era susținută doar în jgheaburile de scurgere. Această intervenție- de desfacere a jgheaburilor pentru execuția/intervenția la șarpantă, a determinat prăbușirea unor părți de cornișă, situație ce a fost gestionată cu succes de antreprenor.


Detaliu – Fragment de pictură murală de pe fațada de Sud (©AAHA Foto&Film 2021)


Fragment de boltă descoperit pe latura de nord a Sacristiei, la decopertare fațada de nord
În urma desfacerii umpluturii din execuție zidăriei fisurate dintre axele 5, E și E` s-a descoperit un fragment de boltă aparținând uneia din încăperile ce delimitau pe latura sudică claustrul Mânăstirii dominicane și care au fost demolate în sec. al XIX-lea pentru a face loc construcției actualului sediu al Primăriei. 
Acest fragment de boltă este conservat și restaurat, cu lucrări specifice de consolidare punctuală în masa zidăriei de cărămidă. 



Extras – plan/imagine din ”Studiu istoric și arhitectural pentru fundamentarea restricțiilor și permisivităților privind lucrările de intervenție în vederea conservării…”, cu indicarea poziției fragmentului de bolta în cadrul fostei mânăstiri (©Credo Design 2020)


Șarpanta istorică
Cea mai importantă parte a intervenției de consolidare a fost cea a consolidării și restaurării șarpantei istorice de factură barocă peste navă și cea gotică peste cor. Aceste două șarpante s-au conservat în stare foarte bună, ca dovadă a tehnicii desăvârșite de execuție a meșterilor. S-au păstrat toate elementele originale ce prezentau marcaje de asamblare sau alte mărturii ale execuției inițiale.


Șarpanta istorică barocă – peste navă (©AAHA Foto&Film 2021)


Piesele degradate substanțial și care se aflau în sarcină s-au înlocuit cu unele noi de secțiune identică, iar îmbinarea s-a făcut prin metodologiile tradiționale în funcție de poziția în cadrul șarpantei a piesei ce se înlocuiește, astfel încât să se păstreze autenticitatea șarpantei istorice.



Detalii șarpantă  gotică – îmbinări din lemn (©AAHA Foto&Film 2021)


Învelitoarea
Inițial proiectul a prevăzut o înlocuire parțială a învelitorii, pe zonele grav afectate, cu rearanjarea și asigurarea întregii suprafețe a învelitorii. În timpul execuției, Beneficiarul a obținut o sponsorizare din partea societății sighişorene SICERAM (actualmente LEIER - BRIKSTONE) pentru înlocuirea integrală a învelitorii din solzi ceramici cu piese noi antichizate produse local chiar de susnumita firmă. 


Învelitoare peste navă – fațada de Sud 


Învelitoare lanternou (©AAHA Foto&Film 2021)


Țigla existentă de 6 tipuri, montate și înlocuite în funcție de necesități nu mai asigura deloc etanșeitatea și protecția necesară pentru șarpanta din lemn originală în cea mai mare parte, realizată în două perioade importante din istoria construcției. Țigla existentă trebuia extrasă, aleasă, curățată, tratată și depozitată pe categorii, funcție de tip, grosime, modalitate de prindere.



Tipuri de țiglă provenite din învelitoarea anterioară (©Credo Design 2020)


În prima fază demersul nostru a fost în acest sens. Situația calitativă a țiglelor se dovedea a fi cu mult sub așteptările noastre. Cea mai simplă curățare afecta calitatea precară a țiglelor, iar încercarea noastră de a le organiza pe tipuri pentru a studia modalitatea nouă de prindere și asigurare a lor, pentru noua acoperire se dovedea a fi o utopie. 
În acest context, a apărut această sponsorizare ce s-a anunțat la început a fi parțială, pentru asigurarea țiglei pe navă și a celor de coamă, rămânând ca la zona altarului să se folosească țigla bună recuperată. 
Treptat, am constatat că refolosirea țiglei pe zona de altar nu era suficientă și nu ar fi acoperit toată suprafața. În plus, diferențele majore de dimensiune, grosime și mai ales de sistem de prindere, ar fi creat o nesiguranță în exploatare precum și scenariul de a pune în pericol una din cele mai importante șarpante istorice din Transilvania, originală, respectiv zona de factură gotică, întrucât etanșeitatea și prinderea dorită nu se puteau asigura în niciun fel cu aceste țigle recuperate. 
Acest aspect a fost consultat și judecat împreună cu Comisia Națională a Monumentelor Istorice, unde am primit acceptul de a înlocui integral țigla cu cea antichizată realizată de firma sighișoreană.
Ca martor al vechii învelitori, pe fațada de nord, pe o extensie a Sacristiei s-a folosit țigla originală recuperată tip coadă de rândunică, aleasă în funcție de dimensiune, grosime, sistem de prindere și calitatea conservării. 
Zona aferentă lanternoului a fost realizată cu țigle glazurate, manufacturate noi, după culoarea și dimensiunea majorității celor existente, ce nu au mai putut fi folosite din pricina stării precare a lor – fisuri, crăpături, exfolieri ale glazurii. Desenul a fost preluat de la acoperișuri similare, inclusiv baza modelului conservat de la învelitoarea Turnului cu Ceas.   


Lucrări de hidroizolații, sistematizare verticală, amenajarea zonei de gardă cu preluarea apelor pluviale
Aceste lucrări aflate în prezent în ultima etapă de finalizare au în vedere protecția împotriva umidității, îndepărtarea și direcționarea apelor pluviale prin sistemul de jgheaburi și burlane refăcute. 
Intervenția realizată pentru lucrările punctuale de consolidare a zidăriei și hidroizolații s-au realizat cu cercetare și supraveghere arheologică, iar sistematizarea verticală a avut în vedere crearea unei pante naturale dinspre zidul Bisericii spre grădină, pe toate laturile acesteia, cu intervenții minimale vis a vis de pavimentul din piatră, accesele cu scări de piatră ce din punct de vedere juridic aparțin localității. Toate corpurile de iluminat montate perimetral bisericii într-o intervenție anterioară de către Primărie, au rămas pe poziție și au fost protejate.


CONCLUZIE 

Lucrarea a cărei proiectare a început în 2017 și a continuat inclusiv pe perioada execuției, condiționată în permanent de factorul financiar și urgențele în intervenție a reușit să pună în valoare exteriorul. 
Vorbim așadar de elementele decorative specifice restaurate și completate – ferestre, vitralii, piatră, tencuieli și strat pictural, conform standardelor actuale de intervenție în restaurare cu materiale compatibile cu materialele originale, conservare și restaurare șarpantă istorică gotică și barocă, înlocuire învelitoare, cu o mostră de țigle originale ce au putut fi atent alese, curățate și conservate, pe latura de nord precum și restaurarea cu punere în valoare a fragmentului de boltă descoperit în șantier, cu totul întâmplător, al claustrului fostei Mânăstiri Dominicane.
Evident, interiorul necesită lucrări de conservare și restaurare, dar am ales de comun acord cu Beneficiarul această etapizare care să asigure obiectivului o protecție corectă, coerentă, care să rezolve principalele aspecte ce amenințau climatul interior și ajutau la pierderea irecuperabilă a tuturor elementelor reprezentative ale clădirii, respectiv șarpanta, stratul pictural exterior, ancadramentele, vitraliile / geamul tras original, nemaivorbind de infiltrațiile majore din zidării.
Considerăm că întreaga colaborare, între Echipa de proiectare/restaurare – Executant, pe de o parte și Diriginte – Beneficiar, pe de alta, au reușit, cu toate sincopele apărute pe parcurs, inclusiv cele aduse de criza virusului SARS -CoV-2, să aducă o imagine de încredere și revigorare pentru acest minunat obiectiv al Sighișoarei medievale.


Vedere de ansamblu – fațada de Sud-Vest (©AAHA Foto&Film 2021)



COLECTIV PROIECTARE 
S.C. CREDO DESIGN S.R.L.  -  PROIECTANT  GENERAL

PROIECTANȚI:
arh. ing. Aurora TÂRŞOAGĂ, șef proiect complex, specialist M.C.
arh. Alexandru-Ioan SPATARIU, asistent lucrare
arh. Marko PUDAR
arh. stag. Alexandra FRÎNCU

prof. dr. ing. Bálint György SZABÓ, expert M.C. și expert M.L.P.A.T.
dr. ing. Imola KIRIZSÁN, șef proiect rezistență, expert M.C.
ing. Ildikó KIRIZSÁN, proiectant rezistență
ing. Martin SZÉKELY

ing. Constantin FLOREA, șef proiect instalații
ing. Adina JIPA

STUDII  ȘI  CERCETARE  DE  SPECIALITATE:
conf. dr. arh. Horia MOLDOVAN, arh. ing. Aurora TÂRŞOAGĂ - Studiu istoric - arhitectural
dr. ing. Mihai MAFTEIU, ing. Sanda BUGIU - studiu geotehnic și geoelectric
arheolog Daniela ISTRATE MARCU, expert atestat M.C.
restaurator Laurențiu DRAGOMIR, expert M.C. starea de conservare a componentelor din lemn
biolog dr. Livia BUCȘA expert M.C., arh. R. COROIU, arh. O. COROIU - Expertiză biologică șarpantă
restaurator Marian DĂBULEANU, specialist M.C. - conservarea și restaurarea elemente exterioare din piatră
restaurator Romeo GHEORGHIȚĂ, expert M.C. - restaurare pictură murală
restaurator Victor SĂRARU, specialist M.C. - conservare / restaurare vitralii

VERIFICATORI:
arh. Iosef KOVACS, verificator expert M.C.
dr. arh. Gabriel NEGOESCU, verificator expert arhitectură M.T.C.T.
ing. István BENKE, verificator expert M.C. și verificator M.L.P.A.T.
ing. Ana Maria BIRO, verificator specialist MC (Ie, It, Is) și verificator M.L.P.A.T. (It, Is)
ing. Cătălin STOICA, verificator M.L.P.A.T. (Ie)

DOCUMENTAȚIE  ECONOMICĂ:
ing. Liliana RUSU

DOCUMENTAR  FOTOGRAFIC
    Echipa CREDO DESIGN 
Camil IAMANDESCU  - AAHA Foto&Film

COLECTIV  EXECUTANT
S.C. WEIMAR S.R.L. - ANTREPRENOR  GENERAL

EXECUTANȚI
ing. Marian Mihai WEINER, șef de șantier – administrator WEIMAR S.R.L.
Viorel IVAN și Marian FILIP, șefi de echipă
ing. Ciprian RÂMNICEANU, RTE specialist atestat MCIN
ing. Ghiță VODĂ, execuție instalații electrice, detecție incendiu și paratrăsnet
meșter Jakabfi GÉZA, execuție șarpantă

restaurator Laurențiu BURLACU, restaurare componente artistice din piatră - specialist M.C.
restaurator Victor SĂRARU, restaurare componente artistice vitralii - specialist M.C.
restaurator Irina SAVA, restaurare pictură murală - specialist M.C.

DIRIGENȚIE DE LUCRĂRI
ing. Dănuț TRANDAFIR, Diriginte de Șantier – arhitectură și rezistență
arh. Sergiu LUCHIAN, Diriginte de Șantier – componente artistice
ing. Iulian Florin BERGHIAN, Diriginte de Șantier – instalații

___________
 




Grußwort des Bürgermeisters Iulian Sârbu




Grußwort von Unterstaatssekretär im Department für interethnische Beziehungen im Generalsekretariat der rumänischen Regierung Thomas Şindilariu




Grußwort von Frau Kerstin Ursula Jahn, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Hermannstadt




Grußwort von Mag. Adelheid Folie, Botschafterin Österreichs in Bukarest




Grußwort von von Herrn Ovudiu Ganţ, MdP - Vertreter der Deutschen Minderheit in der Abgeordnetenkammer des Rumänischen Parlamentes
 




... vor dem Haus, wo Joseph Haltrich gewohnt hatte zusammen mit dem Kamerateam des Rumänischen Fernsehens (TVR), Deutsche Sendung "Akzente"

 




Leben und Werk von Joseph Haltrich - 200 Jahre seit seiner Geburt und 50 Jahre seitdem die Bergschule seinen Namen trägt

Kurzvortrag an der Gedenktafel, die an dem Haus wo er gewohnt hat, angebracht werden soll: Schäßburg, Marktplatz (heute „Piaţa Hermann Oberth“) Nr. 13 


Sehr geehrte Damen und Herrn!
In diesem Jahr, genauer am 22. Juli, erfüllen sich 200 Jahre seit der Geburt von Joseph Haltrich. Seit 1972 (seit 50 Jahren also) trägt die Bergschule seinen Namen. Joseph Haltrich wurde in Sächsisch-Regen geboren, verbrachte aber bloß seine Kindheit dort. Nach dem Abschluss der Grundschule in seiner Heimatstadt kommt er im Jahr 1836 auf das Schäßburger Gymnasium, wo er öfters für seine guten Lernergebnisse ausgezeichnet wird. Er liebt die Literatur schon im Schulalter, liest viel und ist ein guter Erzähler. Im Jahre 1845 beendet er mit Auszeichnung das Gymnasium und bekommt ein Stipendium seitens der Evangelischen Kirche. Er geht für zwei Jahre auf die Universität nach Leipzig, wo er neben Theologie klassische und deutsche Philologie studiert, aber auch historische und philosophische Vorlesungen hört. Von Leipzig aus unternimmt er in den Ferien längere Reisen, unter anderem auch nach Berlin; diese wird auf sein späteres Tun nachhaltigen Einfluss ausüben, da er in Kontakt mit Jacob Grimm kommt, aber auch mit dem Historiker Leopold von Ranke. Mit den Gebrüdern Grimm bleibt Haltrich auch nach seiner Rückkehr nach Siebenbürgen in enger Verbindung. 
Nach einem kurzen Aufenthalt als Hauslehrer in Klausenburg im Jahr 1847, wird er 1848 an die Bergschule berufen und beginnt 1849 seine Lehrtätigkeit. Sein Hobby ist und bleibt aber die Volkskunde. Als Gründungsmitglied der Humboldt-Stiftung ist er ein erklärter Gegner des Mystizismus und versucht gewisse Naturerscheinungen wissenschaftlich zu erklären. Haltrich ist ein Befürworter der Modernisierung des siebenbürgischen Schul- und Lehrwesens; in jener Zeit werden aufgrund eines neuen österreichischen Schulgesetztes (der sogenannte „Organisationsentwurf“ von 1850) die Gymnasien mit acht Klassen ins Leben gerufen, die die sechsjährigen Lateinschulen ablösten. Seine didaktisch-pädagogische Tätigkeit wird sowohl vom Lehrerkollegium als auch vom damaligen Rektor Georg Daniel Teutsch sehr geschätzt. 
1869 wird Joseph Haltrich die Leitung der Bergschule aus Schäßburg übertragen. Als Rektor erfährt er Anerkennung durch das Lehrerkollegium, aber auch darüber hinaus in der damaligen Gesellschaft. Sein Rektorat fällt in die Zeit, in welcher das Schäßburger Gymnasium höchste Anerkennung über die Grenzen der Stadt Schäßburg hinaus in ganz Siebenbürgen genießt. Das lag vor allem an dem hoch gebildeten und motivierten Lehrerkollegium, aber nicht zuletzt auch an den Amtsvorgängern Haltrichs, Rektoren, die markante Gestalten der siebenbürgisch-sächsischen Kirchen- und Kulturgeschichte gewesen sind: Georg Paul Binder, Carl Goos, Georg Daniel Teutsch oder Friedrich Müller der Ältere. 
Die Wirksamkeit Haltrichs überschritt den Rahmen des Schäßburger Gymnasiums, aber auch die Grenzen der Stadt. Jahrelang war er Mitglied der Prüfungskommission für die Kandidaten der Theologie und des Lehramtes der Evangelischen Kirche A. B. Seit 1860 gehörte er dem Ausschuss des Vereins für siebenbürgische Landeskunde an. Im Jahr 1859 wurde er sogar in den Gelehrtenausschuss des Germanischen Nationalmuseums von Nürnberg berufen.
Offenbar war dann aber die vakant gewordene Pfarrstelle in der Nachbargemeinde Schaas so reizvoll, dass Haltrich sie der anerkannten Rektorenstelle bevorzugte. Kirche und Schule waren zu jener Zeit eine Einheit, und eine klassische Laufbahn begann damals in der Regel als Lehrer und endete als Pfarrer. Nebenbei betrieb man seine Studien, wobei die siebenbürgisch-sächsischen Pfarrer sich mit allen möglichen wissenschaftlichen Disziplinen beschäftigt haben; im Falle von Joseph Haltrich war dies hauptsächlich das Sammeln der sächsischen Volksmärchen aus Siebenbürgen. Nach nur drei Jahren im Rektorenamt geht Haltrich im Jahr 1872 nach Schaas wo er die letzten 14 Jahre seines Lebens verbringt und am 17. Mai 1886 verstirbt. Auch in Schaas ging Haltrich dem nach, was für ihn Aufgabe und Hobby zugleich war: der Volkskunde. Allerdings ist er nun nicht mehr in der Lage die Fülle an gesammeltem Material selber zu publizieren und vertraut es seinem jüngeren Freund und Weggefährten Johann Wolff an. Bis heute sind die Deutschen Volksmärchen aus dem Sachsenlande in Siebenbürgen bekannt.
Es ist üblich an Geburtshäusern von Persönlichkeiten Gedenktafeln anzubringen. Das ist bei Joseph Haltrich leider nicht möglich, weil sein Elternhaus in Sächsisch-Regen in den Wirren der Revolution von 1848 bis auf die Grundmauern abbrannte und man heute nicht mehr genau weiß, wo es stand. Andererseits ist Joseph Haltrich schon als Schüler aus seiner Heimatstadt weggezogen und hat die meiste Zeit seines Lebens hier in Schäßburg verbracht. Er war mit Schäßburg und vor allem mit der Bergschule aufs Engste verbunden, und – wiewohl er die letzten Jahre seines Lebens im Pfarrhaus der Nachbargemeinde Schaas gewohnt hat – kann man diesen Ort bzw. dieses Haus durchaus als sein „Zu Hause“ betrachten. Er hat nicht nur die längste Zeit seines Lebens hier verbracht, sondern auch die „beste“ oder die „kreativste“, wenn man das so sagen kann. Hier hat er seine Schulstunden vorbereitet und hier hat er seine volkskundlichen Studien betrieben. Insofern ist es wichtig und richtig diese Gedenktafel hier anzubringen.  
Danke für Ihre Aufmerksamkeit!

„Diesseits und jenseits des Tunnels 1945“



Übersetzerin Beatrice Ungar und Autorin Mariana Gorczyca präsentieren ihr Buch „Diesseits und jenseits des Tunnels 1945“ über die Deportation in den Donbass.




Jubiläumsvortrag von Bischofsvikar Dr. Daniel Zikeli